viernes, 27 de febrero de 2009

NICHITA STANESCU

IMBRATISAREA


"Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Si să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. "

Exista imbratisari ce ard, ce dor , ce razvratesc intreaga fiinta. Sunt imbratisari ce le cautam in noapte si pe care le dorim peste zi. Este poate contactul cel mai intim pe care il putem stabili cu o persoana. Este gestul evident al acceptarii celuilalt si definitia cea mai reusita a intregirii. Este , indraznesc sa spun, o alta modalitate de a face dragoste cu o persoana. Nu iubesti un trup, ci o Fiinta intreaga.

..." timpul se turti-ntre piepturile noastre ".
Iata metafora perfecta a eternitatii.

Nichita Stanescu s-a nascut pe data de 31 martie. Aceasta luna i-o voi dedica in intregime , merita cu prisosinta ca versurile sale sa capete din nou viata in sufletele noastre. Acest mic omagiu este de fapt imbratisarea pe care pot sa i-o dau acestui poet fermecator de aici din departare.

No hay comentarios:

Publicar un comentario