TARA ARDE SI BABA SE PIAPTANA

Citesc cu stupoare in unul dintre ziarele on-line ca Ion Rotaru, fostul primar al orasului P. Neamt, vrea sa construiasca un bordel in comuna Alexandru cel Bun , urmarind modelul celor din Olanda. Aceasta extraordinara masura de urgenta contra situatiei de criza ce afecteaza tara mea draga, mi-a provocat un profund orgasm intelectual. In sfarsit ceva "se misca" in Romania...S-a inventat un termen nou pentru viitoarele angajate ale bordelului : "operatoare ecologiste".
Imi imaginez un CV unde se specifica" :

Experienta profesionala : 10 ani ca operatoare ecologista in comuna Al. cel Bun , Jud. Neamt.
Persoana de referinta : Ion Rotaru. Va poate facilita informatii detaliate despre abilitatile mele ca functionara cu drepturi depline in cadrul "bordelului X " .

Astept cu nerabdare ( de operatoare ) apelul dumneavoastra.

" Hay de todo en la viña del señor" .

Sunt de acord cu legalizarea prostitutiei, insa consider ca este o tema serioasa pe care ar trebui sa o dezbata oameni seriosi, cu capul plecat si cugetand indelung la consecintele care poate aduce cu timpul.
Cat se vorbeste despre copiii orfani de la scolile speciale din Jud Neamt , care au atatea nevoi: de manuale , de imbracaminte , de un acoperis asupra capului? Pe multi ii intalnim pe strada cu privirea pierduta ( "acesti aurolaci!"), pe altii ii vedem cersind sau furand. Acestia sunt o prioritate domnule Ion Rotaru; cand spuneti ca "ca deja cateva fete din zona au venit sa-si ofere serviciile" , ma gandesc la acesti copii , fara viitor, fara o educatie care sa le permita luxul de a-si alege drumul in viata. Ma gandesc la ei si la Dumneavoastra ca Mantuitor de suflete ratacite, care deschide portile "placerii legalizate" . Nu exagerez, cat timp a- ti fost primar in Piatra Neamt, a-ti trecut nepasator pe langa o realitate care ne afecteazaa pe toti. Acum va considerati un "deschizator de drumuri", un avangardist care vrea sa-si cucereasca faima si admiratia cu o tema delicata pentru care nu aveti pregatirea suficienta sa o dezbateti. Ieri, v-a vazut o tara intreaga la televizor. Ah, unde este Caragiale ?

INSTRAINAREA

Toti cei care dintr-un motiv sau altul au plecat in strainatate au ajuns dupa un timp sa se intrebe daca s-a meritat aceasta dureroasa desprindere de locurile natales. Daca timpul care s-a scurs de cand au plecat inarmati cu iluzia unei schimbari importante in plan economic, personal sau intelectual si-a gasit recompensa intr- un anumit tip de "progres".
Multi romani aflati in afara nu au timp insa sa-si puna aceasta intrebare, altii o evita temand ca raspunsul poate suscita interogatii mult mai importante la care nu sunt pregatiti sa raspunda..Am intalnit insa si persoane care si-au realizat multe dintre visele tesute cu mult entusiasm in Romania. Vise care acolo nu si-ar fi putut gasi implinirea. Ce avem toti in comun insa este aceasta senzatie de instrainare, de a fi pierdut ceva esential si care va fi dificil de recuperat. Pe masura ce trece timpul ne agatam cu crescuta inversunare de tot ceea ce ne aminteste de radacinile noastre desi suntem constienti ca in mod subtil "instrainarea" ne insoteste si ne conditioneaza existenta. Pe masura ce trece timpul invatam sa convietuim cu ea si sa ne punem mai putine intrebari.

INTREBARI

Trăim un prezent pur?

A trai inseamna timp?

Timpul este tot ceea ce nu înţelegem?

Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?

Există timp acolo unde nu este nimic altceva?

Timpul este fără să fie?

Timpul este însuşi Dumnezeu?

Inima mea bate în timp?

Sunetele, mirosurile,

pipăitul ,gustul, vederea

sunt chipuri ale timpului?

Timpul este legat de lucruri?

Timpul este legat de cuvinte?

Gândurile sunt timp?

Timpul este însuşi Dumnezeu?

A fi, înseamnă timp?

A avea, înseamnă timp?

Ceasurile sunt bisericile noastre

de mână sau de buzunar,

de perete...

Ne rugăm luând cunoştinţa

de bataia lor înscrisă pe cadrane...

de Nichita Stanescu

POEM

POEM

Nichita Stanescu

"Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?..."


Da, desi am schiopata mai mult de teama sa nu te contrazicem Nichita ...

NICHITA STANESCU

IMBRATISAREA


"Când ne-am zărit, aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Si să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. "

Exista imbratisari ce ard, ce dor , ce razvratesc intreaga fiinta. Sunt imbratisari ce le cautam in noapte si pe care le dorim peste zi. Este poate contactul cel mai intim pe care il putem stabili cu o persoana. Este gestul evident al acceptarii celuilalt si definitia cea mai reusita a intregirii. Este , indraznesc sa spun, o alta modalitate de a face dragoste cu o persoana. Nu iubesti un trup, ci o Fiinta intreaga.

..." timpul se turti-ntre piepturile noastre ".
Iata metafora perfecta a eternitatii.

Nichita Stanescu s-a nascut pe data de 31 martie. Aceasta luna i-o voi dedica in intregime , merita cu prisosinta ca versurile sale sa capete din nou viata in sufletele noastre. Acest mic omagiu este de fapt imbratisarea pe care pot sa i-o dau acestui poet fermecator de aici din departare.

INSULA SERPILOR

Trebuie sa recunoastem ca acesta "mica victorie", redobandirea Insulei Serpilor , departe de toate discutiile ce a generat in ziare si televiziune este un simbol al "desteptarii" instinctului de justitie atat de oprimat atat in constiinta noastra colectiva cat si in cea individuala. Nu castigam practic nimic ci redobandim ceea ce ni se cuvine. Si nu vorbim doar despre bogatiile naturale care se asociaza acestei mici bucati de pamant sau "stanca" cum o numesc unii, ci ne referim la istoria care o insoteste , istorie care ne ajuta sa ne definim mai bine , pe noi insine si pe propiile noastre hotare. Cei care indragesc literatura , mitologia sau istoria au acum un nou prilej de desfatare , o sursa noua de creatie.

Cati dintre noi cunoastem ca Insula Serpilor este de fapt locul de nastere al eroului grec Ahile? Ca in cinstea lui pe aceasta insula s-a ridicat un templu ? Ca resturile acestuia inca se pastreaza si pot fi vazute la Academia de Stiinte din Sankt Petersburg?
Si cati dintre noi vrem cu aceasta ocazie sa includem Insula Serpilor in "aceste radacini care ne definesc"?